Detalii Fungicide

Fungicide – mijloace de combatere a ciupercilor

Fungicidele sunt produse pentru protecția plantelor destinate protejării culturilor împotriva bolilor fungice. Acestea mai sunt numite și mijloace de combatere a ciupercilor, ar și a altor microorganisme cu un mod de acțiune asemănător, așa cum sunt, de exemplu, eucariotele.

Există mai multe criterii în funcție de care este hotărâtă oportunitatea tratamentului cu fungicide, cum ar fi alarma de infectare sau condițiile meteo prielnice atacului patogenilor. Se știe că bolile fungice sunt favorizate de perioadele cu precipitații, urmate, la scurt timp, de temperaturi ridicate. De asemenea, există și alte caracteristici specifice culturii (cum ar fi densitatea ridicată a plantelor), ce pot facilita apariția focarului de infecție. În urma atacurilor, în funcție de specie, sunt puse sub semnul întrebării, cantitatea, calitatea culturii, supraviețuirea plantelor sau păstrarea și utilizarea recoltei.

Cum au fost combătute bolile fungice în trecut?

Încă din antichitate, oamenii au folosit diverse substanțe pentru a se proteja pe ei înșiși și culturile lor împotriva insectelor și bolilor, dar informațiile despre acest subiect sunt foarte limitate. Abia în secolul al XIX-lea au început să fie utilizate în mod conștient primele fungicide – produse antifungice bazate pe sulf elementar, compuși ai sulfului (dioxid de sulf) și compuși ai cuprului (de exemplu, zeama bordeleză).

De la începutul secolului XX până în anii ’80, compușii de mercur au fost utilizați ca produse de tratare a semințelor, dar au fost retrași ca fiind foarte toxici pentru mediu. Dezvoltarea utilizării produselor de protecție a plantelor, inclusiv a fungicidelor, a fost facilitată și de inventarea stropitorii în jurul anului 1880, care a îmbunătățit aplicarea acestora în culturile de câmp. Primele fungicide sintetice au apărut odată cu dezvoltarea chimiei organice în a doua jumătate a secolului XX.

Clasificarea fungicidelor

Există mai multe modalități de clasificare a produselor antifungice în funcție de categoriile adoptate. Mai jos vom prezenta câteva dintre acestea, deoarece pot fi utile în selectarea unui program optimal de protecție fungicidă a culturilor.

Comportamentul fungicidelor în raport cu planta

Aceasta definește modul de „legătură” a fungicidelor cu planta de cultură și mobilitatea substanței active în interiorul acesteia.

• Fungicide de contact
  

  Fungicidul de contact protejează plantele împotriva atacurilor ciupercilor dăunătoare prin creearea unui strat de protecție antifungică pe frunze, organe de rod și tulpină; efectul acestui tip de pesticide se manifestă doar în zona în care planta a fost acoperită cu o peliculă de substanță de tratare. De aceea, este foarte importantă reglarea echipamentelor de stropit și atenția asupra acurateței aplicării, pentru ca o suprafață foliară cât mai mare să intre în contact cu solutia aplicată.

  Fungicidele de contact sunt utilizate în special pentru efectul lor preventiv împotriva infecției. Odată ce boala s-a instalat, se folosesc fungicidele sistemice.

  Un alt aspect de luat în calcul este momentul aplicării, dependent de prognoza meteo, deoarece, în caz de precipitații după tratament, substanța activă aflată la nivelul frunzei poate fi spălată de ploaie.

• Fungicide translaminare
  

  În unele cazuri, fungicidul are capacitatea de a proteja întreaga frunză (nu doar punctul de aplicare), deoarece se poate răspândi în toate țesuturile acesteia. Efectul translaminar este diferit de efectul sistemic, adică de absorbția în întreaga plantă, cu protecția globală, din interior, a întregii plante. După aplicare, substanța activă conținută în preparat pătrunde în plantă în partea tratată, dar nu se deplasează (în floem) către părțile nestropite sau nou crescute ale plantei.

• Fungicide sistemice
  

  Substanța activă pătrunde în plantă și se poate deplasa în aceasta (în floem), în principal vertical, către noile creșteri.

  Fungicidele sistemice oferă protecție întregii plante (și nu acționează doar pe suprafața frunzei unde s-au dispersat picăturile soluției de tratare, ca în cazul fungicidelor de contact), deoarece acestea sunt translocate de la locul propriu-zis de aplicare, ajungând la celelalte organe. Acest efect de protecție este pe termen lung, astfel încât substanța penetrantă poate proteja și organele nedezvoltate încă la momentul aplicării. În plus față de fungicidele de contact, eficacitatea tratamentului este mai puțin afectată de condițiile meteo ulterioare. Avantajul acestui tip de fungicid este că poate fi utilizat după ce semnele infecției devin vizibile în cultură. Desigur, gradul de eficiență depinde de și de alți factori specifici, cum este vitalitatea a plantei, precum și de nivelul presiunii de infecție.

  Un alt aspect de luat în calcul este faptul că aplicarea fungicidului sistemic se poate face de un număr limitat de ori într-un sezon, din cauza apariției fenomenului de rezistență a agentului patogen la substanța activă.

Modul de protecție a culturii

Produsele antifungice acționează în diferite moduri asupra culturilor. Poziția fungicidelor în programele de protecție și utilitatea lor pentru crearea amestecurilor de pulverizare depind de proprietățile acestora.

• Fungicide preventive sunt aplicate preventiv înainte de infecția bolii. Efectul preventiv al fungicidelor este un aspect foarte important de luat în calcul atunci când căutați soluția cea mai bună pentru cultura dumneavoastră. Aceasta pentru că, într-adevăr, este mai ușor să previi decât să tratezi și pentru că daunele pe care patogenii le-au creat odată cu instalarea infecției nu mai pot fi compensate în totalitate. De asemenea, există microorganisme care, odată ce au atacat cultura, determină pierderi semnificate

Fungicide de intervenție curative și eradicante

• sunt aplicate preventiv sau imediat după apariția primelor simptome ale bolii plantelor și au capacitatea de a combate bolile în orice stadiu al dezvoltării lor . Chiar dacă anumiți patogeni s-au manifestat în cultură, nu înseamnă că recolta este complet compromisă. Aceasta pentru există o gamă întreagă de substanțe ce pot controla sau combate ciupercile, agenții bacterieni și alte organisme dăunătoare.

Clasificarea fungicidelor în funcție de modul de acțiune asupra ciupercilor patogene

Pentru că bolile provocate de ciuperci și alte microorganisme au fost cunoscute din cele mai vechi timpuri, printre soluțiile pe care fermierii le au la dispoziție se găsesc câteva devenite tradiție, spre exemplu fungicide pe bază de cupru și fungicide pe bază de sulf. Diferența dintre diversele produse pe bază de cupru, respectiv sulf, din piață este dată de calitatea formulării.

Organizația FRAC (Fungicide Resistance Action Committee), înființată de companiile chimice, a clasificat fungicidele în funcție de mecanismul de acțiune.

Principalele grupe chimice de produse pentru protecția plantelor din grupa fungicidelor

• Benzimidazoli și tiofanați MBC (Methyl Benzimidazole Carbamates) – majoritatea retrase în ultimii ani prin decizia Comisiei Europene
• Triazoli DMI (DeMethylation Inhibitors) metconazol, protioconazol, altele
• Strobilurine QoI (Quinone outside Inhibitors) azoxistrobină, altele
• Fungicide SDHI (Succinate Dehydrogenase Inhibitors)

Clasificarea fungicidelor în funcție de conținutul de substanțe active

Produsele finite pot conține una sau mai multe substanțe active în compoziția lor (de obicei 1 până la 3). Efectuarea tratamentelor utilizând mai mult de o substanță activă are multe avantaje. Acest lucru permite obținerea unui mai bun efect economic al tratamentului efectuat, atingerea unei eficacități mai mari în combaterea bolilor dificile, utilizarea diferitelor moduri de protecție a culturii și prevenirea fenomenului de rezistență la boli.

Fungicide – principii de utilizare

În conformitate cu cerințele Protecției Integrate a Plantelor, tratamentele trebuie efectuate pe baza rezultatelor monitorizării în câmp și evaluării dacă au fost depășite pragurile de dăunare economică ale bolii combătute. Alegerea produsului, pe lângă aspectul economic, ar trebui să se bazeze pe analiza spectrului de boli combătute și posibilitatea de amestecare cu alte produse, dacă există această intenție.

Fungicidele și strategia de prevenire a rezistenței ciupercilor

Dacă planificăm efectuarea mai mult de un tratament în sezonul de vegetație pentru obținerea celor mai bune rezultate, trebuie să ne amintim să utilizăm diferite mecanisme de acțiune ale substanțelor active conținute în produse. Aceasta se încadrează în strategia de prevenire a dezvoltării rezistenței, care va permite obținerea celor mai bune rezultate. Înainte de utilizarea produsului, citiți întotdeauna eticheta – instrucțiunile de utilizare. Acest lucru va ajuta la evitarea oricărei erori. Trebuie acordată atenție informațiilor privind domeniul de aplicare, aceasta fiind o informație cheie pentru construirea unui bun Program de Protecție și obținerea unei eficacități ridicate a tratamentelor.

Patogenii cunoscutii putem enumera :

Făinarea la rapiță (Erysiphe communis)

Făinarea este o boală provocată de către ciuperca Erysiphe Communis, des întâlnită la rapiţa pentru ulei, dar care nu produce pagube semnificative economic. Apare în special toamna și primăvara, când sunt temperaturi peste medie și condiții de secetă, preponderent în soluri argiloase. Condiţiile favorabile făinării la plante sunt: temperaturi de 15- 20oC şi umiditate foarte crescută. Nu există soiuri de plante imune la făinare.

Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) la rapiță și floarea-soarelui

Putregaiul alb este o boală cauzată de ciuperca Sclerotinia sclerotiorum. Aceasta afectează și alte culturi agricole, inclusiv floarea-soarelui, soia și rădăcinoase precum morcovul, țelina, păstârnacul sau sfecla. Boala se răspândește foarte repede și afectează rapid cultura

Putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea)

O ciupercă prezentă peste tot în jurul nostru, dar de cele mai multe ori ignorată, este macrovirusul Botrytis cinerea, cunoscut în popor ca și ”Putregaiul cenușiu”.

Este considerată o boală a plantelor și poate face adevărate ravagii în diferitele culturi dacă nu i se acordă atenția cuvenită.
Apare în zile ploioase prelungite, în condiții de umiditate excesivă, în zone în care aerisirea nu este foarte bună sau chiar lipsește.

Boala se instalează cu ușurință acolo unde întâlneşte orice formă de ţesut afectat de îngheţ, boli, paraziţi sau daune mecanice.

Boala nu este pretențioasă, atacă aproape orice plantă: zmeură, mure, căpșuni, roșii, castraveți, dovleac, trandafiri, morcovi, cartofi, rapiță, vița de vie, etc.
Până în prezent, sunt confirmate peste 240 de soiuri de plante afectate de Putregaiul cenușiu.

Innegrirea tulpinilor (Phoma macdonaldi) la floarea-soarelui.

Pot fi atacate toate organele aeriene ale plantei, pe care se dezvoltă leziuni brune negricioase sau negre cu luciu metalic, bine delimitate de restul zonelor verzi. Pe calatide se formează zone negricioase. Pe toate țesuturile infectate, se formează punctișoare negricioase, fructificațiile ciupercii. În sol, sămânța este infectată în timpul germinației de către fructificațiile ciupercii rămase după recoltare.